eu4journalists

Agricultura – Pescuitul – Alimentaţia

3. Siguranţa alimentară

Conţinut

• Asigurarea unui lanţ alimentar (urmărirea produsului de la momentul producţiei până în faza de consum)
• Preocuparea privind utilizarea pesticidelor
• Continua dezbatere privind organismele modificate genetic
• Viitoarele aplicaţii ale ştiinţei în domeniul plantelor (ex. medicina naturistă)
• Este etichetarea produselor suficientă?
• Creşterea ratei obezităţii, în special în rândul copiilor

Politica alimentară acoperă o gamă variată de subiecte, acestea incluzând siguranţa şi calitatea alimentelor, mediul, agricultura şi pescuitul, informarea consumatorului, cercetarea şi dezvoltarea (incluzând organismele modificate genetic), precum şi aspectele legale şi economice cum ar fi stabilirea preţurilor şi ambalarea produselor. În acest context, politica alimentară nu este coordonată de către un singur departament al Comisiei Europene.

Uniunea este sensibilă la îngrijorările publicului în legătură cu siguranţa şi securitatea alimentară ca urmare a raportării diferitelor cazuri de alertă alimentară, în mod particular a “bolii vacii nebune” (BSE), a febrei aftoase (semnalată prima dată în Marea Britanie), a gripei aviare şi a contaminării cu dioxină.

O legislaţie cuprinzătoare a fost definitivată în 2002, punându-se un accent deosebit pe hrănirea animalelor datorită faptului că aceasta a fost principala cauză a izbucnirii tuturor focarelor de alertă alimentară în ultimii ani. Cererile de urmărire au fost introduse în 2005 iar noile reguli de igienă în 2006. În plus, Uniunea Europeană a adoptat un set legislativ destinat în special normelor de securitate alimentară, între care utilizarea pesticidelor, a aditivilor alimentari, a coloranţilor alimentari, antibioticelor şi hormonilor în producţia alimentară, precum şi a produselor legate de normele alimentare, cum ar fi ambalajele; de asemenea, proceduri stricte în ceea ce priveşte distribuţia, prezentarea, etichetarea şi urmărirea materiilor prime care conţin organisme modificate genetic.

Pentru realizarea politicii de urmărire a produsului de la momentul producţiei până în faza de consum, Uniunea Europeană a implementat o serie de măsuri destinate prevenirii răspândirii bolilor şi a contaminării surselor alimentare. Principiul de bază este aplicarea unei verificări integrate de la sursă la consumator care să acopere toate sectoarele lanţului alimentar, incluzând aici partea de producere, de procesare a materiei prime, depozitarea, transportul şi distribuirea ulterioară a produsului. Cei trei piloni care asigură punerea în practică a acestei strategii sunt următorii: existenţa unei legislaţii pentru siguranţa alimentară şi cea animală, avizul ştiinţific de calitate pe baza căruia să se ia deciziile de rigoare şi o implementare adecvată a normelor stabilite.

Agenţia Europeană pentru Siguranţă Alimentară European Food Safety Authority (EFSA) localizată la Parma, în Italia, oferă asistenţă ştiinţifică independentă şi publică asupra potenţialelor riscuri în domeniul alimentar. În primăvara lui 2007 de exemplu, Comisia Europeană a cerut sfatul Autorităţii Europene pentru Siguranţă Alimentară în privinţa efectelor clonării animalelor asupra siguranţei alimentare. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară este de asemenea implicată atunci când legislaţia în domeniul alimentar este dezbătută şi oferă asistenţă ştiinţifică în cazurile când politicienii se confruntă cu o alertă alimentară.

Pentru a reacţiona eficient atunci când apare o problemă alimentară, Uniunea Europeană a dezvoltat un sistem de alertă rapidă. Fiecare guvern operează cu un sistem de prevenţie rapidă atunci când o sursă alimentară este nesigură sau poate fi expusă contaminării cu un virus extern. Se efectuează apoi alertarea Comisie care funcţionează ca un centru european de informare. În ultimii ani acest sistem a fost utilizat de exemplu atunci când organisme modificate genetic au fost depistate într-un Stat Membru.