Transport şi energie
1. Informaţii de bază
În ianuarie 2007 Comisia Europeană a prezentat un set extrem de ambiţios de măsuri energetice şi a îndemnat Statele Membre să le adopte cât mai curând posibil. Comisia a propus reducerea cu 30% a cantităţii de gaze emise de către ţările dezvoltate din punct de vedere economic până în anul 2020, adaugând şi o reducere de minim 20% a gazelor emise în cadrul Uniunii Europene. Făcând apel la o revoluţie post-industrială, preşedintele Comisiei Jose Manuel Barroso a menţionat: „Politica energetică a fost un domeniu central la începutul proiectului european. Acum trebuie să îl readucem în atenţie. Provocările prezentate de schimbarea climei, creşterea dependenţei energetice şi preţurile ridicate ale energiei sunt aceleaşi pentru toţii membrii Uniunii”.
Summit-ul de primăvară al şefilor de stat şi de guvern, organizat la Bruxelles, a marcat un acord asupra stabilirii unor obiective commune obligatorii, incluzând aici reducerea cu minimum 20% a emisiilor de gaze precum şi obţinerea a 20% din energia produsă din surse regeneratoare. Considerând faptul că Uniunea Europeană încearcă să îşi menţină angajamentele făcute odată cu semnarea Protocolului de la Kyoto, acele domenii care au un impact asupra mediului, cum ar fi transporturile şi energia, vor reprezenta noile provocări pe care Uniunea le va avea de confruntat.
Transportul şi energia posedă, asemenea comunicaţiilor, caracteristica de a fi cele mai utilizate reţele industriale. Economia mondială şi extinderea Uniunii necesită o integrare mai profundă a reţelelor industriale. Înainte, transporturile şi energia erau organizate în funcţie de politica naţională specifică fiecărui Stat Membru, ceea ce determină fie neutilizarea unor reţele existente între ţări, fie incapacitatea celor existente de a se conforma cerinţelor europene. Pentru a remedia aceste deficienţe, Tratatul de la Maastricht a inclus menţiuni ce vizau construirea reţelelor trans-europene pentru energie, transport şi telecomunicaţii. Aceste reţele trans-europene sunt finanţate de către Comunitatea Europeană prin intermediul Băncii de Investiţii Europene, precum şi din fondurile structurale şi cele de coeziune. Fondurile sunt alocate pentru dezvoltarea regiunilor europene mai sărace şi de asemenea pentru integrarea sistemelor europene de infrastructură.
În ciuda faptului că a existat o bază legală solidă, precum şi surse de finanţare atât pentru transporturi, cât şi pentru energie, crearea unei Politici Energetice Europene a fost aprobată abia în octombrie 2005, în timpul Consiliului European desfăşurat la Londra. În martie 2006 Comisia a lansat Carta Verde intitulată Strategia Europeană pentru Energie Durabilă, Competitivă şi Sigură. Aceasta a fost urmată de o serie de propuneri din partea Comisiei Europene, intitulate Energia pentru o lume în schimbare, care a coincis cu discursul preşedintelui Barroso din ianuarie 2007 şi care trebuie aprobată de către Consiliul Uniunii Europene şi de către Parlamentul European pentru a intra în vigoare. Consiliul de primăvară din 2007 a reprezentat un pas important în această direcţie.
Deşi obiectivele menţionate sunt îndreptate în special către sectorul energetic, ele prezintă o anumită importanţă în dezvoltarea urbană şi în transportul bunurilor şi persoanelor, incluzând aici stocurile de combustibili importaţi. La începutul lui 2007, Comisia a lansat Carta Verde pentru Transportul Urban, al cărei scop este să examineze toate modalităţile de transport urban pentru a determina exact în ce mod Uniunea Europeană poate oferi asistenţă în dezvoltarea transportului urban în contextul general al politicii europene de transport.
Securitate şi siguranţă
Atacurile de la 11 septembrie 2001, precum şi cele de la Madrid şi Londra au demonstrat vulnerabilitatea serviciilor de transport în faţa terorismului şi necesitatea de a spori securitatea infrastructurii de transport faţă de alte atacuri teroriste. Infrastructura energetică reprezintă de asemenea un obiectiv extrem de vital care ar putea fi vizat de atacuri teroriste ce ar avea un efect devastator asupra consumatorilor. Începând din 2001, Uniunea Europeană a dezvoltat măsuri de securitate în întreaga Europă. Standarde comune privind securitatea aeroporturilor au fost adoptate, iar în prezent Comisia desfăşoară inspecţii în Europa, suplimentând măsurile de siguranţă de la aeroporturi cu trimiterea de inspectori naţionali. În porturi, inspecţiile vaselor care iniţial urmăreau să asigure că vasele respective nu reprezentau un pericol pentru apele europene au fost extinse acum astfel încât să acopere şi verificarea cargourilor care ar putea transporta încărcături periculoase. Comisia încurajează extinderea cooperării în domeniul securităţii reţelelor energetice şi a celor de transport.
Uniunea Europeană a stabilit trei agenţii pentru transporturile aeriene, maritime şi feroviare şi a adoptat de asemenea standarde comune de securitate într-o gamă variată de domenii. Aceste agenţii sunt responsabile cu implementarea normelor de siguranţă pe întregul teritoriu al Uniunii Europene şi cu asistarea Comisiei în dezvoltarea unor standarde de securitate mai eficiente.