eu4journalists

Politica regională

1. Accentul pus pe creşterea economică şi locuri de muncă

Politica regională a fost inima politicilor UE începând cu Tratatul de la Roma, 1957. Cele 6 State Membre iniţiale fac referire la preambulul Tratatului în cee ce priveşte nevoia de a „ face mai puternică unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente între variatele regiuni şi înapoierea celor mai puţin favorite regiuni”.

În ultimii 50 de ani, cooperarea europeană a generat construirea de autostrăzi, plante care să cureţe apa, poduri şi biolaboratoare, şi a înviorat anumite arii din oraşe şi afaceri, printre care o listă neterminată de proiecte, în regiunile mai sărace ale Uniunii. Solidaritatea şi coeziunea sunt valori cheie în spatele acestor proiecte şi a politicii regionale UE.

Astăzi, Politica regională este doar o parte din politica de coeziune, Cohesion policy care de asemenea se axează pe probleme de ordin cultural, societal şi de mediu.

Din 1988, Uniunea Europeană a investit 480 bilioane în regiuni mai puţin dezvoltate. Politica de Coeziune 2007 – 2013 valorează 308 miliarde, sau 36% din bugetul total al UE, şi de asemenea este utililizat în mod predominant spre a aduce la împlinire obiectivele Strategiei Lisabona cu privire la creştere economică şi angajare în muncă. Aproximativ 80% va merge spre convergenţa noilor State Membre, în timp ce 16% din Fondurile Structurale vor fi folosite pentru inovaţie, susţinere şi proiecte de pregătire profesională în cadrul Competitivităţii Regionale şi a Angajării în muncă. Doar 2% este alocat pentru cooperarea transnaţională şi regională în cadrul Cooperării Teritoriale Europene. Se speră că investiţia va stimula creşterea economică în regiunile mai sărace ale Uniunii şi va genera 2.5 milioane de locuri de muncă noi.

Politica de coeziune 2007 – 2013 este diferită de politica 2000 – 2006 în privinţa anumitor aspecte:

• Un accent sporit pe creşterea economică şi pe angajarea în muncă, precum şi descentralizarea şi responsabilizarea
• Simplificarea obiectivelor şi a regulamentelor; condiţii de eligibilitate clare; o sursă unică de finanţare şi un management financiar flexibil.
• Iniţiative naţionale şi locale care să fie conduse de un singur document denumit Indicaţii Strategice pentru Comunitate.

Înainte de 2004, principalii beneficiari a Politicii de Coeziune erau naţiunile din vestul Europei, şi anume Grecia, Portugalia, Irlanda, Germania de Est, Italia şi Spania. Ca urmare a aderării a 10 noi State Membre în 2004 ce proveneau din Europa de Est, o mare parte din fonduri au mers către est, aşa cum e ilustrat de către Politica de Coeziune 2007 – 2013 : Tabele

Alte politici (PAC, Transport, Telecom şi reţelele de energie, cercetarea & dezvoltarea, politica de mediu, societatea informaţională, concurenţa) de asemenea contribuie la politica regională a UE.