eu4journalists

Relaţii externe – Comerţ - Dezvoltare

4. Politica de dezvoltare şi ajutor umanitar

Uniunea Europeană este cunoscută ca fiind cel mai mare furnizor de ajutor umanitar pentru ţările în curs de dezvoltare, în special cele din zona Africii, a Caraibelor şi a Pacificului (ţările ACP) – multe dintre acestea fiind foste colonii ale Statelor Membre ale Uniunii. Fondul European de Dezvoltare este practic o bază de colectare a fondurilor de dezvoltare oferite de către Statele Membre pentru ţările ACP, fiind administrată în mod separat faţă de bugetul general al Uniunii Europene. Uniunea Europeană oferă ajutor umanitar în cazul crizelor care au loc în lume. În fiecare an Comisia Europenă oferă fonduri de ajutorare în valoare de peste 7 miliarde euro.

Uniunea Europeană promovează respectul pentru drepturile omului în întreaga lume. Ca parte a acestui efort, Uniunea Europeană a condiţionat orice cooperare comercială sau economică, precum şi oferirea fondurilor de asistenţă de respectarea drepturilor omului. Dacă o ţară cu care Uniunea Europeană întreţine relaţii comerciale săvârşeşte încălcări flagrante ale drepturilor omului, Uniunea Europeană îşi foloseşte puterea economică de care dispune şi suspendă toate acordurile umanitare şi de dezvoltare pe care le încheiase cu respectivul stat până când acesta nu respectă din nou standardele Uniunii Europene în privinţa drepturilor omului. Prin intermediul programelor de asistenţă încheiate cu ţările în curs de dezvoltare, în special cu ţările ACP, Uniunea Europeană caută să consolideze procesele democratice din aceste ţări, să contribuie la eforturile de reconstrucţie a economiei acestor ţări, precum şi să le ajute la crearea politicilor macroeconomice.

Uniunea Europeană desfăşoară de asemenea o varietate de programe de ajutorare a ţărilor non-membre ale Uniunii situate în imediata apropiere a acesteia – Europa de Est, Balcanii, Caucazul, zona Mării Mediteraneene şi cea a Orientului Mijlociu – pentru a le ajuta să-şi dezvolte şi să-şi consolideze instituţiile democratice şi să le faciliteze trecerea la o economie de piaţă. Programul TACIS de exemplu a fost iniţiat pentru a susţine Rusia şi fostele republici sovietice în procesul de tranziţie spre democraţie şi spre o economie de piaţă după prăbuşirea sistemului comunist. Fostele state iugoslave şi regiunea Balcanilor de Vest prezintă un interes deosebit pentru Uniunea Europeană. Slovenia a aderat la Uniunea Europeană în 2004, Croaţia este în plin proces al negocierilor de aderare, iar celelalte, precum Albania, Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru au încheiat acorduri de asociere cu Uniunea Europeană, marcând astfel un prim pas important spre aderarea la Uniunea Europeană.

Zona Mării Mediterane şi a Orientului Mijlociu prezintă de asemenea o importanţă strategică pentru Uniunea Europeană. În 1995 Uniunea a lansat Procesul Barcelona pentru a crea o structură de dezvoltare a relaţiilor cu statele din zonă. Majoritatea acestora au încheiat acorduri de asociere cu Uniunea Europeană. Obiectivul final al Uniunii este stabilirea unei zone euro-mediteraneene de liber schimb comercial până în 2010. În plus, alături de Statele Unite, Rusia şi Naţiunile Unite, Uniunea Europeană este implicată profund în identificarea unui soluţii paşnice a conflictului dintre Israel şi Palestina.

Prin intermediul acordurilor bilaterale de cooperare, Uniunea Europeană intenţionează să dezvolte relaţii cu statele non-membre ale Uniunii, acoperind o arie vastă diferită de aspectele comerciale şi de ajutor umanitar, precum ar fi cooperarea ştiinţifică, protecţia mediului sau lupta împotriva traficului de narcotice. Pe lângă relaţiile bilaterale pe care le-a dezvoltat, Uniunea Europeană este mereu deschisă să opereze pe baza multilateralităţii, cooperând cu organizaţii internaţionale precum Naţiunile Unite, NATO şi Consiliul Europei, precum şi cu diferite organizaţii regionale provenind din diverse regiuni ale globului.