Întreprinderi şi industrie
1. Politica de întreprinderi şi industrie
Politica de întreprinderi şi industrie a Uniunii Europene urmăreşte crearea unui mediu favorabil pentru mediul de afaceri şi întreprinderile europene, pentru creşterea economică, pentru locuri de muncă şi bunăstare. Aceasta încearcă să facă condiţiile pentru afaceri prielnice, astfel încât societăţile comerciale să fie apte să concureze şi să participe în activitatea comercială în condiţii de egalitate în Europa şi la nivel global. Politica se străduie de asemenea să facă Europa un loc atractiv pentru potenţialii investitori şi creatori de locuri de muncă, totodată acordând tot sprijinul în particular industriilor bazate pe cunoaştere şi inovaţie.
Nevoile specifice ale industriilor individuale precum cea alimentară, IT sau cea producătoare de autovehicule sunt luate în considerare, în timp ce totodată se asigură că industrii importante ca cea de apărare, aeronautică, biotehnologică, chimicală şi ingineria mecanică pot funcţiona bine.
Comisia Europeană accentuează nevoia de integrare şi a altor politici precum cea comercială, de cercetare, a pieţei interne, de training, a societăţii informaţionale, a dezvoltării regionale, cea fiscală şi de mediu, astfel încât acestea să relanseze utilizarea cunoaşterii şi a inovaţiei de-a lungul industriei Uniunii Europene în totalitate. Obstacolele faţă de concurenţă trebuie să fie înlăturate şi controlul trebuie redus la minimum în interesul creşterii economice. Întreprinderilor li se cere să se dedice dezvoltării durabile, dezvoltării abilităţilor, utilizării raţionale a resurselor naturale, reducerea sărăciei şi respectului pentru drepturile omului.
Summit-ul Lisabona, în martie 2000, a reprezentat un punct de referinţă în acest domeniu. Obiectivul său declarat a fost să facă din Uniunea Europeană “cea mai competitivă şi dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere, capabilă de creştere susţinută cu mai multe şi mai bune locuri de muncă şi cu o coeziune socială mult mai crescută” până în 2010.
La Consiliul European de la Gothenburg, o dimensiune a mediului înconjurător a fost adaugată strategiei de promovare a creşterii susţinute în Europa.
În decembrie 2006, creşterea şi strategia cu privire la locuri de muncă a procesului Lisabona a fost relansată. Preşedintele Comisiei Jose Manuel Barroso a spus: “Europa începe să îmbrăţişeze schimbările care pot face creşterea economică curentă să reziste. Spre a deveni pregătite pentru globalizare fiecare Stat Membru trebuie să aleagă viteza şi să performeze în acord cu propriul său potenţial.”
Conform Comisiei, eforturile de introducere a unor schimbări structurale în economiile Statelor Membre încep să prindă contur. Cercetarea, dezvoltarea technologică şi inovaţia câştigă elan, reducerea caracterului birocratic al procedurilor încurajează reglementarea şi mediul de afaceri, în special pentru întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) a căror situaţie este îmbunătăţită.
Când vine vorba de aprecierea perfomanţei inovative, Uniunea Europeană a înlăturat pas cu pas discrepanţa inovativă existentă faţă de Statele Unite în ultimii cinci ani (vezi European Innovation Scoreboard 2006) . Finlanda, Suedia, Danemarca şi Germania au fost desemnate ca şi leaderi ai inovaţiei nu numai între Statele Membre dar şi la nivel global, pentru performanţa lor de departe foarte bună şi investiţia mult mai mare decât nivelul mediu în domeniul inovaţiei.
Scopul Uniunii Europene este să aducă investiţii în cercetare şi dezvoltare la un nivel mediu de 3% din produsul naţional intern brut până în 2010, ca o parte a strategiei Lisabona a Uniunii pentru creştere economică şi competitivitate.
Directoratul General al Comisiei pentru Întreprinderi şi Industrie listează ca principalele sale obiective:
- Suport pentru procesul Lisabona
- Scăderea barierelor faţă de antreprenori în Europa şi încurajarea potenţialilor antreprenori
- Continuarea îmbunătăţirii eficienţei pieţei interne, în special în noile State Membre
- Îmbunătăţirea competitivităţii globale a industriei europene în cadrul unei structuri de dezvoltare durabilă.
Uniunea Europeană pledează pentru o politică în care produsul şi reglementarea producţiei este impusă întreprinderilor doar atunci când este absolut necesar. Doar în cazuri speciale, spre exemplu farmaceuticele, o aprobare anterioară este necesară mai înainte ca un produs să fie pus pe piaţă.
Reguli stricte se aplică de asemenea şi chimicalelor. Un compromis mult-aşteptat asupra REACH – înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea chimicalelor – a fost adoptat în decembrie 2006, şi urmează să intre în vigoare în iunie 2007. Pachetul legislativ REACH cere producătorilor şi importatorilor de chimicale să furnizeze informaţii cu privire la siguranţă pentru aproximativ 30 000 substanţe chimice utilizate în momentul de faţă în produse de uz zilnic. Acestea includ o varietata largă de la plasticuri folosite în jucării, la telefoane mobile şi articole de uz casnic, la chimicale prezente în produsele de curăţenie, vopsele şi textile.
Toate substanţele trebuie să fie înregistrate pentru o perioadă de 11 ani la noua Agenţie Europeană pentru Chimicale (ECHA) din Helsinki. Agenţia va coordona evaluări amănunţite a chimicalelor dubioase şi va coordona o bază de date publică în care consumatorii şi profesioniştii pot găsi informaţiile necesare. Acest proiect va începe cu cele mai toxice şi utilizate chimicale. Dacă o substanţă sigură poate fi folosită pentru un cost rezonabil, cea mai toxică dintre ele trebuie să fie înlocuită. Responsabilitatea pentru dovedirea faptului că produsele sunt sigure rămâne în sarcina producătorilor. REACH este văzută ca o modalitate de creştere a nivelului de protecţie a sănătăţii şi mediului în care trăiesc cetăţenii Uniunii Europene, îmbunătăţind de asemenea şi capacitatea inovativă şi competitivitatea industriei chimicale europene.