eu4journalists

Mediu înconjurător

4. REACH – Reciclarea şi prevenirea deşeurilor – Un aer curat

REACH

Un îndelung aşteptat compromis asupra directivei REACH – înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea chimicalelor – a fost adoptat în decembrie 2006, fiind aşteptată să intre în vigoare în iunie 2007.

Pachetul REACH solicită tuturor producătorilor şi importatorilor de produse chimice să ofere date privind siguranţa a aproximativ 30.000 de substanţe chimice care se află în produsele utilizate zilnic de către consumatori. Acestea includ o gamă variată de substanţe, precum plasticul utilizat în fabricarea jucăriilor pentru copii, telefoanele mobile şi articolele casnice sau produsele chimice folosite în produsele de curăţat, în vopsele şi produse textile.

Toate substanţele trebuie înregistrate pentru o perioadă de 11 ani la noua Agenţie Europeană a Substanţelor Chimice (ECHA) din Helsinki. Agenţia va coordona evaluarea profundă a substanţelor chimice suspecte şi va administra o bază de date publică în care consumatorii şi operatorii din domeniu pot găsi informaţia dorită. Activitatea agenţiei va începe cu identificarea celor mai toxice şi des folosite produse chimice. Dacă o substanţă sigură poate fi utilizată la un cost acceptabil, cea toxică va trebui să fie înlocuită. Producătorii poartă responsabilitatea de a demonstra că produsele folosite sunt suficient de sigure.

Prin intermediul pachetului REACH se speră creşterea protecţiei sănătăţii cetăţenilor Uniunii Europene şi de asemenea protejarea mediului, extinzându-se în acelaşi timp capacitatea de inovaţie şi de competitivitate a industriei chimice europene.

Reciclarea şi prevenirea deşeurilor

În prezent în Uniunea Europeană aproximativ 1.3 miliarde de tone de deşeuri sunt generate anual. Aproximativ 40 milioane de tone din totalul generat sunt substanţe periculoase. Fiecare cetăţean al Uniunii produce în medie aproximativ 500 de kilograme de deşeuri pe an, însă mai puţin de o treime din acestea sunt deşeuri reciclabile, restul ajungând la rampele de colectare a deşeurilor.

În ciuda creşterii volumului de deşeuri, soluţiile europene pentru reciclarea acestora au fost pentru o lungă perioadă de timp destul de fragmentate. Douăsprezece directive ineficiente au fost propuse începând cu anii 1970. În decembrie 2005 totuşi, Comisia Europeană a prezentat Strategia Tematică asupra Prevenirii şi Reciclării Deşeurilor, reflectând o nouă abordare asupra controlului deşeurilor, care ia în calcul întregul ciclu de viaţă a fiecărui produs. Obiectivul este reducerea producerii de deşeuri, precum şi creşterea procentului de reciclare prin crearea unei pieţe a materialelor reciclate.

Ca un prim pas al noii strategi, Comisia a propus revizuirea directivei cadru privind deşeurile din 1975 pentru a include abordarea ciclului de viaţă în cadrul politicii deşeurilor, a programelor naţionale ce privesc prevenirea deşeurilor, îmbunătăţirea pieţei de reciclare, promovarea instrumentelor economice precum stabilirea unor taxe pentru depozitarea deşeurilor de către statele membre şi modernizarea legislaţiei existente în domeniul deşeurilor reciclabile.

În 2006, în timpul discuţiilor privind revizuirea directivei privind deşeurile, Consiliul European al Mediului a subliniat importanţa minimizării generării de deşeuri şi considerarea prevenirii deşeurilor în domenii precum politica produselor şi eco-designul aplicaţiilor electrice.

În februarie 2007 Parlamentul European a solicitat introducerea unor obiective obligatorii pentru reducerea deşeurilor şi introducerea unei ierarhii a deşeurilor în 5 faze, acordând prioritate prevenirii, reutilizării şi reciclării acestora. Parlamentul doreşte de asemenea stabilizarea până în 2012 a producţiei de deşeuri la nivelul celei din 2008, sperând ca producţia de deşeuri să scadă considerabil începând cu 2020. Până în 2020, 50% din deşeurile municipale ar trebui să fie reciclate.

Discuţiile privind politica europeană în privinţa deşeurilor vor continua. O problemă dificilă rămâne cea privind incinerarea deşeurilor şi dacă această practică să fie reclasificată de la depozitare la recuperare pentru producerea de energie.

Aer curat

Comisia Europeană estimează că poluarea aerului din particule ultrafine de praf şi ozon a cauzat moartea a 370.000 de persoane în Uniunea Europeană în 2000. În 2005, Comisia a prezentat Stategia Tematică asupra Poluării Aerului – care se speră că va reduce numărul deceselor din cauza poluării aerului la 230.000 până în 2020.

Strategia se axează pe reducerea până în 2020 a emisiilor provenind de la cinci poluanţi care afectează stratul de ozon de bază:

• Materia particulară – particulele fine de praf, emise în mod direct de către autovehicule sau cauzate în urma unei reacţii chimice, sunt cele mai mari ameninţări la adresa sănătăţii umane
• Amoniacul – emis în principal de către deşeurile animale sau fertilizatorii utilizaţi în agricultură
• Oxizii de azot – cauzează ploi acide, exces de alge în lacuri şi mări, precum şi afectarea în mod negativ a stratului de ozon
• Dioxidul sulfurat – este format din arderea cărbunilor şi a petrolului
• Compuşi organici volatili – sunt emişi de către vopsele, solvenţi, combustibilii utilizaţi în transporturi, fiind factori care influenţează stratul de ozon
• Smogul– format din amoniac şi compuşi organici volatili, având un potenţial letal asupra omului şi fiind cauza principală a poluării masive a pădurilor şi a culturilor agricole

Comisia doreşte stabilirea unor standarde de poluare a aerului pe care şi alte ţări să le urmeze, oferind comunităţii europene de afaceri un avantaj competitiv prin adoptarea unei tehnologii mai curate.

Costurile acestei strategii sunt estimate a fi de 7.1 miliarde euro anual până în 2020. Totuşi, Directoratul General pentru Mediu estimează că beneficiile din punct de vedere al sănătăţii, incluzând scăderea deceselor premature, mai puţine zile de concediu medical şi îmbunătăţirea productivităţii muncii, precum şi scăderea internărilor în spitale, ar putea ajunge până la valoarea de 42 miliarde de euro pe an.

Directiva Calităţii Aerului Ambient este în discuţie în cadrul Uniunii în 2007.