eu4journalists

Angajarea în muncă – Probleme sociale – Sănătate

1. Introducere

Conţinut:

• Menţinerea competitivităţii în economia globală
• Relaţii de muncă, iniţiative sociale şi sanătate, ca extensii ale Strategiei Lisabona
• Restructurarea pieţei de muncă

Uniunea Europeană are cea mai mare economie din lume. Atenţia UE în ceea ce priveşte creşterea economică de-a lungul anilor 1980 şi 1990 a dat naştere în noul mileniu la un set mult mai larg de obiective urmărite spre a oferi o creştere susţinută, egalitate socială şi a îmbunătăţi sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor săi. Prin crearea de politici şi iniţiative, UE încearcă să obţină un balans între sa rămâne competitiv în economia globală şi a respecta nevoia pentru un loc de muncă şi condiţii de viaţă decente pentru cetăţenii săi. Totuşi, fiecare Stat Membru are politicile sale proprii, interne în ceea ce priveşte angajarea în muncă şi probleme sociale, astfel încât principiul subsidiariţăţii, aşa cum este prevăzut în Tratatul de la Maastricht, să lege mâinile Uniunii Europene în privinţa unor aspecte importante pentru Statele Membre. În principiu, problemele sociale şi politica de sănătate sunt în responsabilitatea Statelor Membre la nivel naţional.

Ca atare, UE joacă mai mult un rol de coordonare ajutând Statele Membre să realizeze scopuri comune, care includ egalitatea, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, sănătăţii ocupaţionale şi a problemelor de securitate, precum şi crearea de reţele spre a încuraja mobilitatea în muncă. În timp ce, anumite griji la nivel înalt în domeniul sănătăţii alimentare au dat un impuls suplimentar pentru o acţiune comună în ultimii ani, rolul Uniunii este încă limitat la coordonare, comunicare şi sprijin pentru cercetare. Succesele Uniunii Europene includ expansiunea Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMEA) în vederea includerii noilor State Membre, dar şi a tărilor candidate, precum şi eforturile intense spre a promova o comunicare mai bună între oamenii de ştiinţă, media şi public. Cele mai noi iniţiative în ceea ce priveşte angajarea în muncă, problemele sociale şi sănătatea sunt extensiile Strategiei revizuite de la Lisabona pentru renaşterea economică, socială şi de mediu înconjurător. Strategia Lisabona a stabilit ca obiectiv de bază să facă din UE „cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere, din întreaga lume, capabilă de creştere economică susţinută, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o coeziune socială mai mare, precum şi cu respect pentru mediul înconjurător, toate acestea până în 2010.”

În 2004, fostul prim ministru olandez, Wim Kok, a fost mandatat de Comisie să conducă un comitet care să revizuiască Strategia Lisabona. Comitetul a constatat că puţin progres s-a făcut în ceea ce priveşte scopurile Strategiei Lisabona, şi că Uniunea experimenta o stagnare economică. A fost recomandat ca un accent mai mare să se pună pe creşterea economică şi pe angajarea în muncă.

Parteneriatul Comisiei pentru creştere economică şi locuri de muncă iniţiativă strategică adresată problemelor menţionate în raportul Kok. Cât priveşte angajarea în muncă, ţinta până în 2010 este o rată de angajare de până la 70%. Ariile cheie includ îmbunătăţirea inovaţiei, locuri de muncă mai bune şi mai multe, forţă de muncă adaptabilă, educaţie şi abilităţi mai bune, investiţii în cercetare şi dezvoltare, îmbunătăţirea infrastructurii europene, o piaţă internă efectivă şi o legislaţie mai bună.

Raportul Comun cu privire la angajare al Comisiei din februarie 2007 a menţionat că rata şomajului a scăzut de la 9.1% în 2004 la 8.8% în 2005 şi rata de angajare a crescut cu 0.8% în 2005. Raportul a menţionat de asemenea că 22 milioane locuri de muncă au fost create spre a atinge obiectivele 2010. Raportul Comun cu privire la angajare a fost însoţit de Raportul Comun cu privire la Protecţie şi Includere Socială, care a accentuat „nevoia pentru progres în domenii ca sărăcia copiilor, includerea activă, modernizarea prevederilor pentru pensie şi accesul la sistemele de îngrijire a sănătăţii.” Raportul Social a prevăzut că în 2004, 16% dintre cetăţenii UE trăiau la nivelul de sărăcie, definit ca 60% sau mai puţin decât venitul mediu pe economie.

Noul impetus dat prin Creştere Economică şi Locuri de Muncă arată semne de îmbunătăţire: în 2006, angajarea în muncă în Uniunea Europeană a crescut cu 1.4%.

Restructurarea Pieţei de Muncăeste consecinţa competiţiei globale şi schimbului unor anumite sectoare de muncă, a tehnologiei care schimbă înfăţişarea pieţei de muncă şi a multor altor factori.Spre a acomoda aceste schimbări, UE trebuie să restructureze piaţa de muncă spre a promova activitatea antreprenorială şi competiţia. Politicile variate care afectează restructurarea sunt organizate sub conducerea unei Echipe de Restructurare şi a lansării unui Forum de Restructurare. Politicile includ:

• Legislaţie care să asigure integrarea în economia globală, inclusiv restructurarea comercială şi implementarea dialogului social, precum şi o Politică Industrială şi Antreprenorială care să afecteze dezvoltarea economică şi tehnologică, dar şi să anticipeze schimbarea.
• O politică de angajare efectivă care să îmbunătăţească piaţa de muncă şi să crească capacitatea de adaptare a persoanei care munceşte şi investiţia în capitalul uman.
• Finanţare UE
• Politică concurenţială, inclusiv controlul ajutorului de stat şi Regulamentul cu privire la concentrări economice
• Politica externă dintre UE şi partenerii , precum şi cu organizaţiile internaţionale

Cele două fundamente de bază ale politicilor de angajare şi socială a UE sunt Strategia Europeană de Angajare prin crearea de locuri de muncă şi a strategiilor cu privire la reforma pieţei de muncă, precum şi Agenda Socială creată să asigure că avantajele creşterii economice în UE aduc un beneficiu fiecărei persoane în societate şi fiecărei regiuni în Uniunea Europeană.