eu4journalists

Educaţie - Tineret - Cultură

1.Spre educaţie şi formare 2010

Stefan Wolff, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bath a făcut referiri la începutul formării unei adevărate identităţi europene. Wolff a preconizat că în anii următori Europa va fi condusă de lideri cu „mai puţine probleme interne, mai puţină blamare a Bruxelles-ului şi mai multă unitate în gândirea politică a Uniunii Europene”. În mod semnificativ Wolff a numit această generaţie de noi lideri generaţia ERASMUS, după numele programului european ERASMUS dedicat schimbului academic.

În cei 20 de ani de existenţă a programului ERASMUS, peste 1.2 milioane de studenţi au avut ocazia de a călători şi studia în alte ţări participante în cadrul programului. Ca rezultat, aceşti studenţi au un avantaj pe piaţa forţei de muncă, datorită studierii altor limbi şi culturi europene, o componentă internaţională fundamentală a educaţiei bazate pe cunoaştere, pe care Uniunea Europeană intenţionează să o dezvolte în viitor.

Un pas important în domeniul educaţiei a fost efectuat în 1998 când miniştrii educaţiei din Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia au semnat Declaraţia Sorbona pentru armonizarea educaţiei universitare. Scopul Declaraţiei Sorbona a fost extins un an mai târziu la Universitatea din Bologna, cea mai veche universitate din Europa, prin semnarea Declaraţiei Bologna. Cele 29 de state europene semnatare a declaraţiei au început implementarea Procesului Bologna pentru crearea Zonei Europene a Studiilor Universitare European Higher Education Area (EHEA).

Procesul Bologna a fost completat în anii ulteriori prin întâlnirile periodice ale miniştrilor educaţiei şi prin intemediul modificărilor aduse de Comisia Europeană:

• Declaraţia de la Praga din mai 2001 – a adăugat trei elemente noi Procesului Bologna, incluzând conceptul de educaţie continuă (Lifelong Learning), implicarea studenţilor şi transformarea Zonei Europene a Studiilor Universitare într-o zonă atractivă şi în acelaşi timp competitivă cu alte zone de educaţie similare din lume.
• Summit-ul de la Berlin din septembrie 2000 – cele 40 de ţări reprezentate au reiterat faptul că educaţia universitară este o datorie publică cu o puternică dimensiune socială; au stabilit anul 2005 ca termen limită pentru un sistem standard pentru acordarea diplomelor de licenţă şi masterat, precum şi recunoaşterea internaţională a diplomelor şi studiilor efectuate; au căutat să stabilească o legătură puternică între Zona Europeană a Studiilor Universitare şi sectorul de cercetare; au stabilit planuri de acordare a burselor naţionale destinate studiilor şi de asemenea de creare a posibilităţii de acordare a burselor mobile; au reiteterat necesitatea implicării studenţilor în cadrul organizaţiilor studenţeşti.
• Summit-ul de la Bergen din 19-20 mai 2005 – a stabilit obiective pentru summit-ul de la Londra din 2007, incluzând implementarea standardelor şi liniilor generale menţionate în raportul ENQA în programele naţionale de educaţie; reguli în ceea ce priveşte acordarea şi recunoaşterea diplomelor acordate pe bază inter-instituţională între ţări; crearea oportunităţilor pentru metode flexibile în cadrul educaţiei universitare, incluzând recunoaşterea studiilor efectuate anterior; programul de acordare a diplomelor universitare europene pe baza completării a trei cicluri de educaţie: studii de licenţă, masterat şi doctorat.

În prezent, prioritatea de bază a Uniunii Europene este să devină cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere şi capabilă să promoveze o dezvoltare economică durabilă prin crearea mai multor locuri de muncă şi asigurarea unei coeziuni sociale mai puternice (Consiliul European de la Lisabona, martie 2000). Guvernele europene au realizat că pentru atingerea acestui obiectiv, modernizarea sistemului de învăţământ şi a pregătirii oferite sunt esenţiale. În 2002 au stabilit ca obiectiv ca până în 2010 Europa să fie recunoscută pe plan internaţional ca lider în domeniul educaţiei şi pregătirii academice oferite.

Miniştrii educaţiei au stabilit trei obiective majore ce urmează a fi atinse până în 2010 spre beneficiul cetăţenilor Uniunii în cadrul programului Educaţie şi Pregătire 2010:

• Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemelor europene de educaţie şi pregătire;
• Asigurarea că acestea sunt accesibile tuturor;
• Deschiderea sistemelor de educaţie şi pregătire pentru întreaga lume.

Pentru atingerea acestor obiective, miniştrii de educaţie au convenit asupra a treisprezece obiective care acoperă diferite nivele şi tipuri de educaţie şi pregătire (formală şi informală) destinate realizării unui proces de educaţie continuă. Sistemele de învăţământ existente trebuie să fie îmbunătăţite la toate nivelele: pregătirea profesorilor; noţiunile de bază; integrarea tehnologiilor de comunicare şi informare; eficientizarea investiţiilor; predarea şi învăţarea limbilor străine; asistenţă continuă; flexibilitatea sistemelor pentru a permite accesul tuturor la educaţie; mobilitatea şi educaţia cetăţenească, etc.